Videouri

Loading...

6 decembrie 2012

Declar deschis sezonul la SMS uri care încep cu „Fie ca…”!

De-abia aştept!!! Cel mai mult îmi plac mesajele luuungi, fără cap şi coadă, care-ţi fac un scurt rezumat al evenimentului pe care tocmai te-ai apucat să-l sărbăutoreşti. Sau mai sunt ălea foarte scurte şi foarte seci, gen „Sărb. Fericite!”…iar dacă primeşti vreunu din ăsta de la un număr nelistat în ajenda personală, atunci ai pus-o! Începi să-ţi faci zeci de filme despre persoana expeditorului. La băieţi e clar: gagică, 90-60-120, singură, fără obligaţii, cu pretenţii. Şi urmează o epopee mesagistică care de obicei se termină cu „Băga-mi-aş, ce fraier îs!” Evident era ceva tovarăş care nu a mai vorbit cu tine de mii de ani dar care s-a trezit brusc cu o mustrare de conştiinţă grozavă în pragul sărbătorii.

15 noiembrie 2012

Aviz!

1-3
....cam ăsta e scorul mine şi ceilaţi con-şoferi la categoria "oglinzi de Skoda sparte"!
Aseară, se pare, că iar vreun binevoitor nu a avut loc de 3M-ul meu şi mi-a franjurit oglinda retrovizoare stânga...Să-i fie de bine, zic! Da să să nu dea dracu cumva să-l prind pe unu din ăsta în flagrant că-l fac să regrete trecerea prin vecinătatea maşinii mele şi cât o să trăiască o să se întrebe, în timp ce-şi beleşte ochii în oglinda din baie "oglindă, oglinjoară, chiar sunt cel mai prost şofer din ţară?"

29 octombrie 2012

Bus lady

Guys, vi s-a împlântat vreodată, când hodineaţi ca leşinaţi pe scaunul netapiţat al troleului, să se proptească în faţa ochilor voştri, de bara de susţinere, posesoarea celor mai a naibii forme brunete din oraş? Şi să mai şi plimbe mâna aia pe inox printr-o mişcare de du-te - vino în timp ce-şi îndreaptă lasciv spatele îndoit sub greutatea doi celor gemeni obezi? Dacă da, înseamnă că am fost pe acelaşi troleu no.6 într-o luni seara, cam pe la ora 7 pm.

26 octombrie 2012

Şi-a murit Dumitru..

şi-a murit în baie/c-o mână pe....clanţă. Aşa-i trebe dac-a sărbătorit atât de alcoolistic victoria Steluţei şi n-a mai apucat să iasă din incintă şi să se bucure ca tot beţivanu de onomastică!
Mda, azi chiar e o zi importantă pentru toţi miticii (dumitrii), adică numai vreo 320 mii de români vor ciocni  în draci shooturi de pălincă, vor dezgusta mici şi grătare, vor bârfi şi se vor plânge de viaţa grea. Dacă mai punem la socoteală că azi e prima zi din weekend, totul devine şi mai clar!
În tradiția populară românească, Sf. Dumitru este cunoscut drept cel care desfrunzește codrul şi uscă plantele, seacă izvoarele, incendiază recoltele, otrăvește fântânile....nuuuuu stai, că m-am prea întins! Practic, Sf Mitică ăsta e cel care dezechilibrează termic atmosfera, prin zgârcenia lui providenţială de-a  învârti în sensul acelor de ceasornic robinetul de gaz. Gerul începe să ne devină prieten bun, răceala - amanta, în timp ce căldura îşi face bagajele şi se mută la mă-sa. 
Altă tradiţie spune că Sânmedru (cum mai este poreclit Sf. Mitică) este păstorul păstorilor care păstoresc oiţele. Azi, zice-se, orice cioban de naţionalitate română are obligaţia strămoşească să-şi scoată cojocu de la naftalină şi mi-l trântească fix în mijlocul mioarelor şi...s-aştepte până se aşează una pe el. Dacă şi oile îs din Ardeal, atunci clar tre să aştepte câteva ceasuri buune! No şi dacă se trânteşte vo patrupedă beheitoare de culoarea laptelui, atunci iarna va fi una a dracu, dacă se pune una brunetă, atunci va fi exact invers. 


25 octombrie 2012

În ziua de azi şi să faci pe moşu e greu


A înnebunit lupu, vă spun! În timp ce orice om normal la cap, care nu a practicat ever turismul psihiatric, încearcă pe cât posibil să prelungească momentul nefericit în care îşi va căţăra o bicicletă pe năsoc, coptii din ziua de azi fac ce fac şi-şi accesorizează mufa cu ochelari stil „granny”, purtându-i cu abnegaţie pe la orice eveniment public. Ba mai mult, se dau şi mari! Îhî, chiar că mă simt inferior când sunt pe lângă asemenea pseudo-ochelariști care vor să pară maturi înainte de vreme.
Pentru cei care nu ştiţi cum arată ocherii ăştia, iată un exemplu de-aseară din După 8 în carne şi rame:
…sau cum ar zice taică-mio: aieştia n-au nici un Dumnezo coptile! Fix aşa-i. Eu zic să le spunem cuiva adolescenţilor ăstora că arată precum un Moş Crăciun pensionat, fără nicio urmă de senzualitate şi sexoşenie. Chiar scârbos!

Să vezi şi să nu crezi

        Conform unui sondaj IRES, 100% dintre gipsanii din România s-au declarat „sătui” de această ţară. Ghiciţi ce? Şi nouă ni-i lehamite de voi! Doar că, nefiind matematică, legea tranzitivităţii nu se aplică şi românii arieni nu urăsc atât de mult patria mamă.
      Adevărul e că şi au motive întemeiate să li se fâlfâie de România: nimeni niciodată nu-i trage la răspundere pentru absolut nimic, când sunt traşi e discriminare, nu au buletine…deci nu plătesc taxe şi impozite, care au pleacă dincolo şi beneficiază de titulatura de heuropean, câştiga bani din cerşit şi furat fără să muncească o zi, ocupă abuziv spaţii ultracentrale iar autorităţile închid ochii, şi alte câte şi mai câte.
         Păi dacă v-aţi urât cu binele, drum bun şi cale bătută..nu vă ţine nimeni aici cu forţa prales! Ia luaţi-vă căruţele de pe carosabil şi puradeii din colibe şi ja kere! Promitem să nu umplem batistele cu lacrimi şi mânecile cu muci după exilul vostru voluntar în orice ţară de pe planeta asta! 

24 octombrie 2012

Caz revoltător: o ambulanţă a rămas fără combustibil după ce a plimbat un pacient între mai multe spitale

       Ieri, la Cluj, o autospecială aparţinând Serviciului Judeţean de Urgenţă a făcut pana prostului în timpul unui periplu cu un domn pe la spitalele din oraş. Din primele cercetări se pare că ambulanţieru ar fi uitat să alimenteze cum făcea el de obicei înaintea plecării la un caz deosebit de grav „Câtă impertinenţă pe acest şofer! Ştia că are de plimbat un pacient în stare gravă pe la mai multe spitale, până când vreo unitate medicală i se face milă de respectivul. Cum să faci astfel de greşeală de începător? O să propun desfacerea contractului de muncă” a declarat managerul spitalului unde lucrează şoferul.
         Din cauza acestei neglijenţe grave, pacientul, un anume domn Lăzărescu, a murit, deşi, spun  martorii, acesta ar fi insistat pe lângă ambulanţier să-i plătească consumul carburantului. Familia s-a declarat şi ea şocată „Deci nu-mi revin! Bunicu-mi-o o zis clar că-i dă vo2 milioane, ultimii lui bani adică, numa să îl ducă prin oraş pe la spitale cât timp el se luptă cu preinfarctul ăla nenorocit!”, a declarat nepotul acestuia, şofer pe tir.
        Conform poliţiei, ambulanţa a tras pe dreapta între spitalul 7 şi 8, după ce, în prealabil a făcut o tură de control pe la toate unităţile sanitare din oraş. „Întrucât maşina, fără girofarul pornit, a staţionat în loc neregulamentar, am dispus ca măsură complementară, ridicarea autovehiculul. Astfel, pacientul decedat a fost transportat, indirect, pe platforma RADP-ului, până la sediu, de unde a fost preluat de un dric cu rezervorul plin”, a declarat plutonierul Garcescu. 

23 octombrie 2012

Fetelol, de voi deplinde salvalea unei vieţi adolabile


                   Bălbaţii susţin campania anti-cluzime împotliva iepulaşilor iniţiată de NMBN.ro!!!

Ni-no Ni-niooooo!

Pe principiul: la doctor şi pentru medicamente nu se mulţumeşte, pentru ambulanţa cumpărată de candidatul la parlamentare Liviu Alexa, la care au cotizat o mare parte dintre clujeni, trebuie să-i pupăm mâna şi să zicem bogdaproste??
Şi încă ceva: oare chiar aveam nevoie de o autospecială SH pe care scrie „Serviciul de ambulanță” în germană? Îs chiar curios dacă kilometraju îi real sau e mânărit de turcaleţii din autohausuri...

22 octombrie 2012

Combinări şi formule

Dacă unii au descoperit formula matematică prin care afli cât de mulţumit eşti atunci când bei o halbă de bere, EU am descoperit, în urma unor cercetări seculare întinse pe durata a 2 minute, formula magică prin care afli cât de satisfăcut eşti după ce vezi o bunăciune pe stradă:

E = - (0.23T2F + 34.1W6 + 57.2P4) + (20.6T + 139.4W+3.4Y+ 35.1G+ 332.1P + 93.3M - 67.22V) + 66(S + 3.14).

Unde:
 cât de satisfăcută este persoana care vede o bunăciune pe stradă
T – intensitatea rânjetului afişat
F – cantitatea de bale
G – numărul de dorinţe cu tentă sexuală/secundă
 numărul fracţiunilor de secundă până când prietena se prinde că te-ai uitat după fufă
Y – intensitatea palmelor primite
 numărul de persoane care o scanează concomitent
 dispoziţia persoanei în cauză în momentul vederii posteriorului şi/sau a silicoanelor
V – gradul de întoarcere a corpului după obiectiv
 existenţa altor bunăciuni pe stradă

Ce crede lumea când eşti răguşit şi te doare gâtul:


21 octombrie 2012

Ce înseamnă pentru fetele rele abilităţile personale din CV

-          SERIOZITATE – dacă am zis că o facem, o facem!
-          MUNCĂ ÎN ECHIPĂ – sunt înnebunită după sexul în grup
-          SOCIABILITATE – colectez câte 10 nr de telefon la fiecare ieşire în oraş
-          PUNCTUALITATE – ţi se pare că am întârziat aşa mult o oră?!
-          CU SIMŢUL UMORULUI – râd ca proasta la glumele altora
-          PUTERE DE MUNCĂ – tu numai stai pe spate şi fii atent ce fac eu aici!
-          ADAPTABILITATE – nu am nicio problemă dacă vine şi amicul tău
-          PERSEVERENŢĂ – nici nu mă gândesc să plec acasă până nu te termin!
-          CREATIVITATE – poziţia asta o ştii?
-          DISCIPLINĂ – vrei să mă legi de pat cu cătuşele ăstea?
-          OPTIMISM – hai…încă un pic…ştiu că poţi!
-          ENERGIE – uite că s-a făcut deja dimineaţă…
-          STABILITATE – când sunt cu tine, promit să nu mă gândesc la prietenul meu!
-          SPIRIT PRACTIC – lasă pălăvrăgeala şi dezbracă-te odată!
-          PRUDENŢĂ – când sunt cu el îmi pun telefonul pe silent
-          ORDINE – întâi tu până oboseşti, apoi eu
-          PERSUASIUNE – iubire, aşa-i că după noaptea asta merit şi eu o maşinuţă de aia roşie?
-          ATINGEREA OBIECTIVELOR – întâi termin eu, apoi tu, ai înţeles?!

19 octombrie 2012

Accident de tren în Diej! :)))

        Staţi, nu săriţi cu gura! Ştiu că există transport feroviar în Diej, ştiu şi de gara Diej, da credeţi-mă pe cuvânt de şofeur că nici într-un moment t(x) calea ferată civilă şi şoseaua nu se intersectează. Daaar, la ieşirea din Diej înspre Kolosvar apare brusc o trecere la nivel cu calea ferată pe unde trece, chipurile, un trenuleţ încărcat cu desagi de sare din Salină.
         Sincer, de câte sute de ori am trecut eu p-acolo în cei 9 ani de pribegie someşană, doar o singură dată am avut nefericitul prilej să dau nas în nas cu acest tren-fantomă. Crek a fost undeva anul trecut, într-o sâmbătă pe la amiaz aşa. Eram a 4-a maşină la Stop. După 5 min de aşteptat, apare frigid din tufişuri stră-stră-strămoşul Mocăniţei, un trenuleţ obosit vai de mama lui! Tiptil-tiptil, se strecoară prin faţa noastră şi, când mai erau cam vreo 5 vagoane, se opreşte brusc! .....Bineînţeles, se defectase!!!:)) Deci cum să am eu ghinionul ăsta?? Crek atunci mi-am pierdut  vreo 2 ore stând de-a lela la acea trecere mirifică!
      Însă ghinion mai mare pot spune că a avut amărâtul ăsta cu Seat, săracu! Observ însă că, paradoxal, cu cât scade viteza de deplasare pe calea ferată, cu atât se petrec mai multe accidente. Io am totuşi o propunere: la fiecare trecere fără barieră, trenul să fie cel care acordă prioritate maşinilor. Aşa n-or să mai fie atâtea accidente, decât în cazul în care vreun mecanic de locomotivă vitezofil se bagă la o liniuţă perpendiculară cu un BMW (indubitabil aţi văzut faza asta prin filmele americane).

18 octombrie 2012

MinteRosa

       Draji beţinani rataţi scăpaţi nevătamaţi din After Eight la orele când alţii se trezesc, vă aduc la cunoştinţă faptul că şaormeria Rosa (ieşiţi din AE, faceţi stânga, apoi prima la dreapta şi nită-o-ai!!) a fost declarată recent cel mai baştan fast-food din Cluj.
       Concursul a fost organizat unde altundeva decât pe feisbuc, Rosa culegând like-uri de la aproape 4.000 de mahmuri cu urme de maioneză la gură. Nu ştiu cine a regizat toată povestea asta, da Oana Roman sigur şi-a băgat şi ea nasucu, altfel nu-mi explic de unde şi până unde fast food ul ăsta, relativ new in town, e atât de apreciat. Păi unde e El Greco?...Donner Max?? Astea au fost şaormeriile de tradiţie ale Clujului în vremea studenţiei mele şi a multor altor asemeni mie. Păi numai la El Greco, la orice oră, trebuia să stai mereu la o coadă de 15-20 de flămânzi ca să-ţi poţi linişti cât de cât stomăcelul până ajungeai să dai noroc cu mânerul frigiderului personal. 

17 octombrie 2012

Gang-bang-gay style

Dacă n-aţi auzit de "PSY" şi de "Gangnam Style" înseamnă că aţi lipsit vreo 3 săptămâni de pe planetă, timp berechet pentru un nimuric de sud-corean să se dea el mare rapper. Păi dacă ăsta ar fi mers la Românii au Talent, Cheloo îi articula indubitabil un exterior în posterior de-l simţea  în interior cu sughiţuri. Să fim serioşi: piesa asiaticului este destul de jenibilă pentru câtă importanţă i se dă. Dacă nu vă vine-a crede, daţi o geană pe youtube: cântecul are peste 480 de miloane de vizualizări, în timp ce, prin comparaţie, John Lennon cu Imagine (desemnată, anul trecut parcă, cel mai frumos cântec din toate timpurile) are puţin sub 5 milioane...
Şi chiar deunăzi vizionai un reportaj cum insularu lu' peşte o strâns la un concert în aer liber, la Seul, în jur de 100 mii de oameni care au început să se schimonosească pe ritmurile piesei (ei ziceau că dansează?!?!) să fiu eu orice dacă Michael Jackson, în zilele lui bune, ar fi reuşit să strângă atâta picior de om la un eveniment desfăşurat, practic, într-o intrersecţie dintr-un oraş destul de obscur.
Cert e că talentosu ăsta mic o stârnit o adevărată isterie mondială. Şi nu pun asta pe minunatul său look a la  David Beckham, ci pe faptul că băieţaşu cu nume de Pâsăit pe stradă are nişte mişcări destul de poponăreşti, fapt care, paradoxal, începe să fie tot mai apreciate:O ....ca să nu mai zic de faptul că poartă pe mufă mereu aceiaşi veşnici ochelari fumurii, cu ceva colăcei pe abdomen, cu o faţă de granny care sigur nu te îmbie să-i zâmbeşti şi cu o înălţime potrivită pentru o funcţie de top management în primăria Clujului, sau...pentru una de manelist mic, negru şi cu dureri de inimă.
No şi cum de Pâs! ăsta nu scăp nici în wknd, duminică, când mă uitam eu la F1 - Marele premiul al Coreei de Sud, pe cineee crezi că văăăd??? Exact: era cot la cot cu Vettel şi Alonso, fotografiind-se cu toată lumea care-l băgă în seamă. Şi-l băgau, că n-aveai cum să-l ratezi pe inconfundabil! 


22 august 2012

Curling românesc

          Curlingul e un sport interesant. Cel inventat de scoţieni e destul de plictisitor: patru nebuni aruncă pe gheaţă bolovani de 20 de kile cu scopul precis de-a le vârî în centrul „casei”.
      Al nostru curling e mai simplu, dar, paradoxal, mai interesant: e de-jucat de-un singur individ, bolovanii îi zvârleşte în ceilalţi potenţiali pseudo-coechipieri pentru a le băga mortu în casa, totul pentru un scop nobil: să demonstreze evidenţa adevăratului leader.
         Dar, să fim bine înţeleşi, nu oricine poate practica acest sport. Spun sport pentru reuneşte activităţi repetitive care necesita o perioada îndelungată de antrenament şi cantonamente, iar dacă nu te naşti cu talentul asta, poţi uşor să mori speranţă! Aşadar eu apreciez din toţi rărunchii curlingul, mai ales când, din greşeală intenţionată, ricoşează şi-n mine, periodic, cate-un bolovan. Şi mă enervează maxim deoarece n-ar fi trebuit sa fie victime colaterale. Daca tot vrei sa fii campion olimpic la curling, fă-o de unul singur, fără să loveşti în alţii! Altfel, bolovanii ricoşabili s-ar putea să lovească manta destul de imprevizibil şi sa-ti articuleze una la tifometru de să te-nvârteşti ca titirezul în scaunul directorial.  

20 august 2012

Gandire cu premeditare...feminina

       Azi mi-a fost dat sa aud o afirmatie care releva exact gandirea unei proportii notabile de femei. Nu spun contextul. Nu spun nici persoana care a zis asta. Cert e ca, intr-o discutie despre un oarecare tip handsome, blondina a conchis transant, textual: "Mie nu imi trebuie un barbat frumos pentru ca siiiigur ma va insela"! :O 
     Sa-mori-tu!:)) Recunosc ca m-a dat peste cap acest rationament empiric, care, desi a fost contracarat rapid de celelalte persoane asistente ("eh....si aia urati inseala draga...crezi ca prietenu-mi-o nu ma inseala?!"), tot mi-a ramas atasat cu ghearele de singurul neuron treaz la acea ora tarzie. Refrazand ce-a spus duduia asta, domnii cu potential de gigolo au sansa mielului de Paste daca vor sa duca acasa o femeie frumoasa pentru ca, evident, pleaca din start cu un handicap: inseala cat cuprinde! 
       Asadar, frumosilor, nu va mai bateti capul sa va gasiti una pe masura, pentru ca din start o sa va cadoriseasca cu-n JET de nici nu va vedeti! Ce sa va fac daca femeile nu au auzit de prezumtia de nevinovatie...

18 august 2012

I love Popa Nost'

         Nici eu nu credeam sa zic axioma asta, insa faptele de arme ale preotului de la mine din sat merita toata admiratia de care pot sa aiba parte:))
        Pe scurt, contextul e unul relativ simplu. Vineri, 17 august, la Caminul cultural din localitate a avut loc o actiune de "Evanghelizare" pusa la cale de minuscula comunitate de pocaiti existenta aici. Evenimentul a fost super mediatizat dintr-o boxa apostata pe plafonul unui S-Klasse negru care a flendurit toata ziulica in sus si-n jos pe ulitele prafuite ale satului. Toate bune si frumoase, evenimentul astora (ceva in stilul comicariilor de pe Alfa & Omega TV) a inceput la ora stabilita, pe un fundal sonor ocupat de romante religioase unde tot al doilea cuvant era "Jesus" sau "pocaiti-va" (la alegere!). Cum totul a fost conectat la vreo 1500-2000 de watts (cam atat am apreciat eu - care stau la vreo 3 km de locatie), evenimentul nu a putut trece neobservat de catre Popa nost, ortodox. Ca sa intelegeti exact situatia, tin sa va aduc la cunostinta faptul ca Biserica ortodoxa din sat si casa parohiala sunt buza-n buza cu Caminul cultural. 
         No, atat i-a trebuit Popii nost, un pretext! ideea e ca nu a prea gustat paranghelia rivalilor desfasurata in batatura lui, asa ca s-a hotarat sa le dea o lectie!:)) Cum? Pai...simplu: a tocmit un vecin sa traga clopotele Bisericii pe toata durata Evenghelizarii vietii :)))) Asa ceva...!!! 3 ore incontinuu au rasunat clopotele in tot satu' de ziceai ca anunta ceva cataclism sau cel putin Apocalipsa :))
         Personal n-am fost de fata, dar nu-mi trebuie multa imaginatie ca sa-mi inchipui fetele constipate ale minoritarilor religiosi care se chinuiau sa-si rosteasca zbierat cuvintele pline de....invatatura crestina in sunetul asurzitor al talangilor din varful Bisericii! O intrebare insa ramane: cum mama ma-sii a reusit ala sa traga de funiile clopotelor atata timp?! Recunosc ca mie, dupa 5 min, mi-ar fi fost amortiti bicepsii, ca sa nu mai zic de aparatul auditiv!
       Oricum, toata stima pentru Popa nost. Are o bulina rosie de la mine si de ceilalti 95% consateni ortodocsi din sat! Who's the boss, bitchessss????? :))))

Update: Explicatia Popii pentru ce s-a intamplat vineri: "Daca voi veti tacea, pietrele* vor vorbi"(Luca 19,40)
Nota - pietrele simbolizeaza aici arhitectura Bisericii, zidurile, clopotele, etc. (Plauzibil:D)

15 august 2012

Lady Hamga Hamga

Din surse puţin credibile, se pare ca Lady Gaga ar fi fost atacată la aterizarea pe Aeroportul Otopeni de nişte câini maidanezi care-şi fac veacul printre trenurile de aterizare de pe pistă. Motivul rămâne un mister, însă martorii înclină să creadă că de vina ar fi fost vestimentaţia tapetată cu bucăţi de fleici, care imită foarte bine materialul textil. Săracii câini...crek s-au simţit precum leul Alex din Madagascar :(

9 august 2012

Esti din Floresti daca:

ü  Stii ca Fany nu te duce doar la mare
 ü  Te enerveaza pretul ridicat al biletului pe ruta Cluj-Floresti
 ü  Ai stat cel putin o data la ocazie ca sa ajungi in oras
 ü  Iti faci, in general, cumparaturile la Profi
 ü  Stii ca Cetatea Fetei nu e un castel medieval
 ü  Folosesti sensul giratoriu si ferma de pui pe post de repere
 ü  Stii ca Eroilor nu e doar strada pietonala din centrul Clujului
 ü  Petreci dimineata cate 15 minute in trafic pana sa ajungi la sensul giratoriu
 ü  Ai ajuns sa ignori mirosul de pui din preajma fermei
 ü  Stai pe Strada Eroilor sau stii pe cineva care sta pe strada asta
 ü  Esti in dilema cand trebuie sa alegi intre cele doua terase pentru a bea o bere
 ü  Ai cel putin o cunostinta de la tine de-acasa care locuieste in zona
 ü  Stai pe balcon la povesti cu vecinu din blocul de vis-à-vis
 ü  Mereu te intalnesti cu cineva cunoscut cand mergi pe Eroilor
 ü  Te enervezi ca trebuie sa mergi pana in oras pentru a iesi in club
 ü  Iti faci peri albi cand trebuie sa-i explici cuiva cum sa ajunga la tine
 ü  Faci pe agentul imobiliar cand cineva se intereseaza de un apartament in Floresti
 ü  Stii ca in dreapta sensului giratoriu stau tiganii
 ü  Ai mers cel putin o data cu taxiul pana in oras si ai jurat ca nu mai faci asta niciodata
 ü  Mereu incerci sa-ti convingi prietenii sa-si ia o locuinta in zona ta
 ü  Ai cel putin un coleg de serviciu care sta in Floresti
 ü  Dimineata te trezesti cel mai des din cauza plansetelor copiilor
 ü  Te enerveaza ca in buletinul tau scrie „sat Floresti”
 ü  Te lauzi cu faptul ca Florestiul e mai mare decat municipiile Gherla si Campia Turzii
 ü  Stii ca e in regula sa circuli pe banda de urgenta, fara sa te sanctioneze politia
 ü  Saptamanal, in drum spre casa, treci pe langa un accident destul de grav
 ü  Stii cu precizie unde sta politia cu radaru pe E60
 ü  Parcarea de la Polus e locul tau de preferat de intalnire cu prietenii si rudele
 ü  Cand sofezi prin localitate trebuie sa faci slalom printre carucioarele cu copii
 ü  Ai auzit de Aqua Park Floresti, dar nu stii exact unde se afla
 ü  Stii cel putin 3 gradinite si 2 depozite de materiale de constuctie
 ü  Te enerveaza lipsa trotuarelor, pe care oricum nu le folosesti prea des
 ü  Stii ca dupa orice ploaie zadravana urmeaza o inundare a strazilor
 ü  Oriunde ai privi vezi cel putin un bloc in constructie sau abandonat
 ü  Pentru tine Florestiul de dincolo de sensul giratoriu are o existenta cel putin teoretica
 ü  Platesti pentru un tuns doar 7 lei
 ü  Stii ca distanta Cluj-Floresti e perfecta pentru un preludiu ca la carte
 ü  Trebuie sa fi extrem de persuasiv daca vrei sa inviti pe cineva din oras la tine

7 august 2012

O pupă

Ni aci ce ţuk am primit azi!
Isn't that qte??? 






PS. Contrar aparenţelor, nu e un gest gay :))

30 iulie 2012

Vechea dilemă are un răspuns...

Foarte multă lume, printre care şi je, e derutată de proliferarea cazurilor de "apparent-perfect-couple-matching" între două fiinţe diferite din toate punctele de vedere, care nu au absolut nimic în comun (cu ăla/aia?!..bleah!!, gen). De multe ori ajungi să rămâi ca la dentist când vezi un EL coborât de pe Marte (partea întunecată) şi o EA, amerizată de pe Venus, cum epatează ca doi îndrăgostiţi decupaţi din Sandra Brown care-şi trăiesc povestea încântătoare a vieţii lor de parcă s-au tras reciproc la loz în plic.
Până la urmă, care e marele mister care le face pe femeile ca-lumea să îi evite pe bărbaţii cumsecade? Şi de ce o femeie frumoasă va avea foarte rar parte de un bărbat pe măsură? Ei bine, răspunsul e unul singur: pentru că niciodată femeile ca-lumea nu acceptă din prima, iar bărbaţii cumsecade nu cer de două ori! Capisco? Atât timp cât va exista acest lanţ al slăbiciunilor, vom mai întoarce de multe ori capu pe stradă după icşi şi y-greci...

23 iulie 2012

Artist celest

Lume lume, cu bucurie vă anunţ că azi m-am metamorfozat în Marius Morga şi am descoperit absolut neîntâmplător adevărata Voce a României, noul superstar de talie internaţională al muzicii româneşti, nimeni altul decât (bat tobele le le le): 
                                                NICUUU DE LA  CĂZĂNEEEŞTI :)))

Acuma pe bune, cine ţine ca el ATV-ul în casă, dar mai ales cine poată să tragă o cazătură demenţială şi să n-o taie dracu la montaj?? Asta ca să nu vorbim de ambitusul remarcabil al gentilei sale voci care are ceva din gingăşia unei scroafe la menopauză...

16 iulie 2012

Cabana loca

La cererea publicului, câteva picturi electronice (avec moi) dintr-un weekend de vis. Dacă n-aveţi ceva mai bun de făcut la sfârşit de săptâmână sau chef de trămbălit 600 de km, pe caniculă, până la mare, vă recomand o cabană la munte aci aproape, la Beliş. Merită.

Când soarele răsare/avem ochii injectaţi
dijăi cu clop, aiiiiaaiiiiii
grătăreala e singura ta plăcere???  
cât die dieparteee, cât die dieparteee

27 iunie 2012

Anunţ

Fetelor, dacă vreţi sa faceţi un leu de-o sută în stil de mare doamnă, stând în fund pe scaun, fără să mişcaţi un deget (de la mână), poftiţi un hint:


PS. Şi ţineţi minte: nici usturoi n-aţi mâncat, nici gura nu vă pute!;;)

25 iunie 2012

Boac! Boac!

A mai mare grijă a Emilului în prima zi de muncă a fost să-şi verifice animalele de companie din acvariu. După un inventar sumar îi ieşi un total de trei broscuţe şi vreo cinşpe furnici, da ălea nu le mai puse la numărătoarea finală din cauza tupeului lor extraordinar de-a fi venit la întrevederea matinală vopsite în roşu. Ale dracu pesediste!! Adicătelea doar trei broscuţe mai supravieţuiră venirii noului tramvai mov în oraş. Însă el le lăsase mici când, în iarna lui 2008, luă drumul Bucureştiului. Între timp, ce să vezi, se făcuseră mari! Trecură peste ele un mandat şi doi stăpâni, însă perioada 50% îşi puse amprenta definitiv asupra lor. Şi din trei fiinţe gingaşe şi timide deveniseră trei bestii mafiote capabile de vărsări de sânge abominabile!
Capacitatea lor de asimilare a informaţiei a crescut într-atât încât au deprins încet-încet tainele limbajului humanoid, ducându-l la perfecţiune: recunoaşterea vocală. Însuşi Bocului nu-şi putu crede ochilor când, într-un moment bizar om-pet, broscuţele îi recunoscură vocea suavă de mititic, acestea devenind vizibil agitate. Al naibii SRI: a ajuns până la batracieni!
Dar ce se va întâmpla când între cei trei amfibieni se vor isca neinţelegeri şi dispute pe diverse teme politico-administrative! Eu zic să nu ne mirăm, când într-un exces de curaj prostesc şi nesăbuinţă juvenilă, una dintre ele va da mai mult din acvariu decât trebuie, emiţând un neinspirat oac în plus. Până şi broscuţele cunosc faptul că, ştiind prea multe, poţi oricând s-o mazileşti rău de tot pe parchetul biroului…

6 iunie 2012

Muncim, muncim ca domnu primar să iasă!

          Pe principiul instituit de IPSTeofan la Iaşi, în uichend am fost martorul unei slujbe bisericeşti "îmbunătăţite" cu elemente profane de sezon. După mult-aşteptatul Amin din finalul slujbei, când deja mintea-mi zbura la nişte ciuperci (culese de însuşi Je) cu mămăliguţă, nea' Popa dă intempestiv startul sesiunii de anunţuri, devenite deja celebre în rândul enoriaşilor rohieni în special datorită caracterului lor mercantil. De data asta a avut un element surpriză: un scurt cuvânt din partea unui candidat la Primăria-mamă din Tg. Lăpuş. Fain zic şi mă străduiesc cu greu să dau un search mintal prin Biblie în căutarea vreunei pilde edificatoare pentru simbioza om politic – slujitor al lui Dumnezeu. Încurcate sunt însă căile Domnului! Dar şi chemarea furculiţei îmi obstrucţiona destul de vădit sinapsele neuronale. Apelez la o variantă ajutătoare. Publicul deja apucase şi el să afişeze la unison acea grimasă năucă à la nea' Vasile care vede pentru prima oară în viaţa lui o ţestoasă pe uliţa satului.
          Noh, asta e, mă resemnez. Mă consult cu Eu-ul şi ajung repede la concluzia că e musai să rămân până la final, astfel e de porc să ies înaintea popii din incintă. Între timp vine Candidatu, se propteşte de-a dreapta Sfinţiei Sale şi înşiră leneş tri vorbe pe-o aţă albă. Concluzia e una simplă: dacă punem ştampula pe numele lui, o să fie imperios achiziţionarea de patrupede lătrătoare pentru acăţarea colacilor. Cum reprezentatul Divinităţii dădea şi el din cap aprobator, gogoaşa devenea din ce în ce mai muşcată. Hai că nu-i rău, zic! Obvious, m-am înşelat…. Când credeam că le-am văzut pe toate, un alt episod jenibil şi-a făcut loc cu coatele printre enoriaşi. La un moment dat, câţiva coptii, momiţi cu 2 acadele, au început să împarte cu nesaţ fluturaşi cu Candidatu, creându-se treptat un fel de competiţie ciudată între ei. Ia de aici, tu ia de aici, toată lumea lua de peste tot! Dar coptii, tot coptii….doi dintre ei, cu o mână de hârtii electorale în mână, s-au trezit brusc în faţa înveşmântatului, lângă altar. Rezultatul? Talcioc în toată regula:
Copilu 1: - Părinte, luaţi un pliant! (şi-i întinde vreo trei)
Copilu 2: - Părinte, de la miiiine!!!
Preotu: Şhhhh! (ăsta avea mâinile ocupate cu cădelniţa şi crucea)
Copilu 1: Da luaaaaţi!!
Preotu: Şhhhh!! Lăsaţi-le pe masă şi maaaarş!!!
Copilu 1 pleacă spăşit, celălalt încă nedumerit că a rămas cu fluturaşii în mână, se întoarce cu faţa înspre credincioşi şi ridică mirat din umeri…

Adevărul e că nici eu nu am înţeles mare brânză din slujba asta de Rusalii J))      

30 mai 2012

Limba nostă-i o chomoarră, pe phanouri afişată

           Cică urmaşii lui Attila aflaţi în campanie electorală sunt extrem de nemulţumiţi de gestul primăriei Floreşti de a le da jos wall-ul electoral de la intrarea în municipiu Cluj-Napoca care îi salută pe bipezi în patru limbi de circulaţie planetară, scrijelite în următoarea ordine a numerelor de pe tricou: româneşte, magyară, ţigăneşte şi jermană.
            Adevărul e că, sincer, nu ştiam în ce limbă să mai traducem servusu toc de la intrare! Candidatul ungur a găsit soluţia: în rromani mânca-ţi-aş! Şi asta nu ar fi neapărat o problemă, însă întrebarea de la baraj este următoarea: şi, totuşi …cine-l citeşte?! Să fie oare ţiganii-turişti care iau la pas Clujul şi-şi instalează cortul te miri unde, sau oameni de afaceri ţigani foarte pricepuţi în marketing şi servicii ecologice, sau ţiganii-sportivi campionii europeni la ascunderea greutăţii şi 100m garduri de sârmă, sau chiar ţiganii-simpli aflaţi doar în tranzit cu gloaba înhămată la căruţă?! …O întrebare la care, dacă vrei să-i afli răspunsul, mai bine nu o adresezi nimănui, ci o păstrezi pentru tine.
          Oricum, treaba asta cu inscripţiile bilingve, pentalingve sau fără-număr-lingve nu e chiar o găselniţă de ultimă oră a minoritarilor. Dacă vă mai aduceţi aminte, anul trecut, la alegerile pentru primăria municipiului, candidatul UDMR Laszlo Atilla a avut aceeaşi idee, atârnând la intrarea dinspre Turda un panou aproape identic. Însă atunci totul s-a făcut însă pe ascuns, noaptea, prin intermediul unor aşa-zişi turişti din Ungaria care, îndreptându-se chipurile pe la 3 noaptea spre ţinutul secuiesc, au poposit vreme de-o juma de oră pe Feleac pentru a-şi marca teritoriul cu panouri informative. Iar atunci şi-au luat o froch-uială bună la secţia de poliţie nr. 4 din Zorilor! Iupiiiii!!! Mai vrem şi anu ăsta.

28 mai 2012

10 asemanari intre Bute si Mandinga

1. Amandoi ne-au futut seara de sambata si, implicit, weekendul.
2. Amandoi au demonstrat ca sportul si muzica au un potential enorm in Romania.
3. Ambii au uitat cate ceva: Bute sa boxeze, Mandinga versurile.
4. Amandoi au plecat invingatori si s-au intors invinsi.
5. Pe aeroport amandoi au declarat la unison: Am infrant!
6. Ambii au dat vina pe ghinionul teribil. Daca nu erau ailalati mai buni, sigur castigau!
7. Stafful ambelor echipe au petrecut pana in zori. Romanii de asemenea, dar de suparare.
8. Odata cu revenirea in tara, ambii s-au retras spre casele lor sa-si linga ranile. Bute la propriu.
9. Amandoi au declarat ca vor sa le dea peste gura celor care ii contesta. La figurat.
10. Niciunul nu stie cum arata o capusa. Bute o sa vada doar dupa ce i se dezumfla ochiul.

11 mai 2012

9 mai rromânesc

De Zâua Ieuropei mânca-ţ-aş am participat şi io la un stand în faţa Căşii Matei Precorvin din Zentrum. Acolo am dhiseminat oamenilor diverse informaţii legate de semnificaţia zâlei. Oamenii, la rhândul lor, diverşi din toate punctele de vedere. 
Cea mai tare fază s-a petrecut cu o rroamă accesorizată cu puradel care vine glonţ spre taraba noastră  plină ochi de pliante:
- Dha ce-aveţi haici?! Ce-i cu hârtiile ăstea multe?!
- Păi îs materiale informative...ştiţi...e Ziua Europei..
- Dha câca-m-aş în gura i de Ieuropă că nu dă decreturi şi reduceri!!
- ......
Şi pleacă precum a venit. Eu am rămas la fel de perplex :O

24 aprilie 2012

Afacerea „Candela oficială”


         Mă surprind de multe ori cujetând, precum badea Gheorghe pe laiţa din faţa bătăturii, la întortocheatele căi ale Domnului edificate de reprezentanţii acestuia în teritoriu – sfinţii părinţi. Pe principiul „şi gura noastră ar mânca o prescură”, Patriarhia Română a lansat de Paşti candela oficială. La o primă auzenie a sintagmei te întrebi ce-o mai fi şi asta?! Sunt atât de multe tipuri de candele încât a fost nevoie de intervenţia hotărâtă, în forţă, a Preafericitului „Bre, până aici! Gata cu fake-urile ăstea de 2 lei de pe piaţă. Drept-credincioşilor, vă arătăm noi cum trebuie să arate o candelă vero, originală: galbenă, 60 de ore de funcţionare garantate şi costă 7 lei!”. Treaba-i oablă ca covrigu: ortodocşii vor ştii de acum încolo ce să cumpere, evitând cu fermitate ofertele indecente ale comercianţilor de ceară cu fitil care-şi vând dispozitivele la 3-4 lei bucata. Adevărul e că altfel arde lumina din brichetă într-o candelă binecuvântată de însuși Preaf. Daniel!
      Iar lumina galben-aurie degajată, nu poate decât să le încălzească şi mai mult sufletele buzunarelor acestor vajnici păstori ai turmei Domnului. Cum? Păi simplu: în condiţiile în care reprezentanţii Patriarhiei estimează vânzări de aprox. 10-12 milioane de candele anual (că din fericire, poporul român e foarte credincios), iar preţul unei unităţi e de aproape 2 euro, rezultă un profit de peste 20 de milioane de euro şi asta doar prin alăturarea unui cuvânt profan altuia religios. Este că sfinţii părinţi se pricep şi la afaceri?

12 aprilie 2012

Comuniunea om-lighioană


     Un’te duci tu mielule?
     La tăiere, porcule!

      Sacrificarea aproape ritualică a urătăniilor cu prilejul unei sărbăutori religioase reprezintă un obicei destul de înrădăcinat în mentalul colectiv românesc. Nicăieri în lumea largă nu mai vezi aşa ceva. Până şi papuaşii din Guineea trag cu arcul numai atunci când le chiorăie maţele de foame, fără să facă asta cu o periodicitate calendaristică bine stabilită.
      Românii nu se simt bine dacă nu fac o porcucidere de Crăciun sau jupuii un mieluţ de Paşti. Bine că nu mai avem în calendar şi alte sărbători mari care trebuiesc musai marcate de vreo asomare tradiţională cu toporu şi cuţitu. Dacă totuşi ar exista aşa ceva, ce-am putea să mai sacrificăm din coteţ? În ordinea firească, ar fi rândul găinei. Da ce să faci cu una? E cam de porc! Nici măcar o curcă nu-ţi ajunge să furajezi toţi boii de musafiri. Minim 10 gallus domestica zic eu c-ar fi cifra corectă dacă nu vrei să te faci de oaie. Mai aştept sugestii…



11 aprilie 2012

În p..ost cu satelitu'

Conform presei internaţionale SUA şi Japonia sunt în stare de alertă după ce Coreea de Nord a anunţat că va lansa o rachetă. Le tremură nădrajii să nu fie vreo rachetă balistică militară care să cadă din greşeală pe teritoriul unui stat „interesant”. Comuniştii lui Kim Jong Un ţin însă să-i liniştească, sugerându-le c-ar fi vorba doar de lansarea unui satelit. Şi, ca să-i convingă, dictatorul a dictat ca toţi reprezentanţii presei internaţionale pot asista după dictare la această întâmplare, ba chiar participa la un spectacol artistic pregătit intens de şoimii patriei cu ochii orizontalizaţi din extremul Orient.  
Cuuum? Un spectacol artistic (deci folcloric) pentru lansarea unei rachete?!  Care să fie legătura dintre un satelit şi tradiţie, zău că nu ştiu…. Cert e că România s-ar putea apreta la un astfel de eveniment. Iată un astfel de scenariu, în eventualitatea în care (prin absurd) ţărişoara noastră ar fi capabilă de lansarea unui satelit:
- Ora 10.00 Deschiderea post-oficială a evenimentului.
- Ora 11.00 Sosirea primul ziarist, destul de somnoros, dar fericit că a venit împreună cu soacra şi copiii în această miştoacă zi de primăvară.
- Ora 12.30 Sosirea ultimilor invitaţi şi reprezentanţi ai presei hidraulice
- Ora 13.00 Luarea prânzului. Cateringul le-a pregătit oamenilor diverse sortimente de haleală tradiţională românească: mici de post cu muştar, o porţie de fasole fără cârnaţ, 2 sarmale de post şi desert (o pungă de 250g de Nutline). Plus un pet de bere la 2L (tot de post).
- Ora 15.00 O oră altfel. Activităţi recreative şi sportive: vizite repetate la boscheţii din apropiere, admirarea panaramei din jur, miuţă între brazilienii corturari şi jurnalişti.
- Ora 16.00 Super recital FUEGO. La sfârşit o sesiune de autografe şi poze cu racheta în fundal.
- Ora 18.00 Amânarea programării lansării. Domnul Dumitru Prunariu a făcut o indigestie de la sarmalele cu păsat. I se dă o infuzie de apă, oţet şi bicarbonat de sodiu. Pacientul înţelege greşit şi-şi face o clismă.
- Ora 19.00. Dumitru Prunariu şi-a montat o toaletă ecologică pe pista de lansare. Numărătoarea inversă a început.
- Ora 19.00.10 Racheta încă e la sol. Dorel a uitat s-o alimenteze cu combustibil. (La interogatoriu a susţinut că ar fi trebuit să funcţioneze cu energie solară dacă tot zbura înspre Soare, DOH!!)
- Ora 19.55. Racheta în sfârşit decolează de pe poligon. După primii 100 de metri se loveşte de o cioară  grasă. Explozia luminează cerul. Satelitul aselenizează pe portbagajul Daciei Nova aparţinând lui Fuego. Acesta îşi freacă mânuţele de bucurie că nu merge totuşi cu mâna goală.
- Ora 20.30 Oamenii se retrag spre colibele lor bucuroşi că au văzut măcar un artificiu pe cinste. 

10 aprilie 2012

Ejti bărbat şi dai cu ruj? Ejti Gay de Cluj!

Cică un element al comunităţii gay din Cluj-Napoca a fost bătut şi batjocorit de către poliţişti.
Chiar să nu-i fi plăcut deloc-deloc?! Adevărul e că nici nu mai ştii cum să procedezi cu astfel de oameni etichetaţi. Dacă îi baţi, de ce îi baţi. Dacă nu îi baţi, de ce nu-ţi faci treaba, dacă tot i-ai adus să-i baţi. Masochismul are o largă acoperire prin toate părţile şi poziţiile acestei rotunjoare planete. Cât despre batjocorit, CEEE?! Un pederast se plânge că a fost abuzat sexual de către…un alt bărbat?! Cmon! Dacă era o poliţistă sexoasă, l-aş fi înţeles cu toţi neuronii, da aşaaa, no excuses ma man! Ai vrut acţiune, ai căpătat. Aşa păţăşti când vizualizezi pornache la tivi şi-n care mai mulţi homo sapienşi cu chipiu fac unga-bunga cu alţi sinonimi. Iar în clipa de apogeu al climaxului testosteronian îi trece afabil un gând horny prin sinea proprie şi personală „ia să-ncerc şi eu …da, ştiu, nu acasă!”. La secţia 4 a constatat însă resemnat că nu e chiar ca-n filme, iar pasiunea de ninja-lover era mult prea mult pentru epiderma lui epilată şi ceruită. El susţine c-au dat de l-au julit; ăilalţi că doar s-au apărat contra înverşunării tauristice de coridă a interogatului. Adevărul e, ca-ntotdeauna, pe la mijloc - sub curea. Ho..pa!

9 aprilie 2012

Apologia pachetului de acasă


Că eşti student, că nu eşti student, atâta timp cât o ai pe mami şi nu eşti tras prin inel, ai parte de nelipsitul moment culinar părinte-fiu –> transmiterea pacheţelului de mâncare. Momentul este întotdeauna precedat de cel puţin două convorbiri telefonice: primul constă mai ales în identificarea victimei care să-ţi transbordeze pachetu, asta în cazul în care măria-sa mâncăciosul e prea obosit să o mai ia la drum după o noapte de pomină în club „Tu când vi? Numai uichendul viitor? Interesează-te şi vezi ce prieten de-al tău vine uichendul ăsta? Cum nu ştii? Doar şi tu ai dus la alţii!”. După n-şpe telefoane aproape că ai dat de un cărăuş, dar ca de obicei, nimic nu e bătut în cuie. Al doilea telefon survine în preziua trimiterii pachetului, când are loc întocmirea meniului „Zi ce vrei sa-ţi spun, de ce ai poftă? Noo…nu mai am nucă să-ţi fac tort de ăla. Altceva? Nuu, nu pot să-şi fac nici grătare că nu ţi-am scos carnea din congelator, plus că nu am nici timp”. Ajungi unde ştiai de la început că o să ajungi: mama îţi pune tot ce vrea ea, dar i se pare mereu că-i mai democratic să te întrebe înainte. După definitivarea listei, îţi cauţi cu atenţie cuvintele sugerându-i să-ţi mai insereze în geantă şi-o sticlă de ceva (să fie neapărat de 2L) şi bineînţeles tirbuşonul ăla din sertar. Speri c-a înţeles aluzia ta fină!
Când îţi vine pachetul, de obicei ziua aia e compromisă. Şi cum mai mereu pică sâmbăta sau duminica, îţi faci mii de draci aşteptând marea sosire. Dar n-ai ce face, trebuie să îl aştepţi, că altfel ai de mers tu după el prin tot oraşu. Te rogi doar să nu-ţi fi pus mâncarea în ceva geantă de rafie. Evident. Te-ai rugat greşit. O suni pe mama şi-o qestionezi în legătură cu subiectul, însă ea îţi taie brusc elanul „Păi dacă tu nu mai dai p-acasă, în ce ai vrut să-ţi pun? Toate jenţile mai bune îs la tine!”. Îi dai dreptate şi umfli de urechi geanta de 130 de kile. Dacă stai şi la etaj, două zile ai febră musculară.
Deschiderea genţii e aproape identică cu desfacerea unui ou Kinder. Primul lucru pe care îl vezi e un bileţel – prospectul (vezi poză). Acolo găseşti toate informaţiile despre meniu precum şi modalitatea/ordinea în care se consumă. Sub el, numai caserole. Care deşi par normale, sunt pline de alimente despre care nu ai fi crezut niciodată că se pot preta unui astfel de recipient. Astfel, pe lângă nelipsitele sniţele sau sarmale, ai surpriza să găseşti ciorbă, dulceaţă şi zacuscă (mereu umplute cu vârf şi prinse cu elastic să nu le sară capacu). Oricum te miri cât de multe caserole şi borcane pot încăpea într-o geantă atât de mică şi ce bine ştie mama să optimizeze spaţiul. Dacă o suni, obţii un răspuns scurt şi concis „Da ce? Ai vrut să-ţi trimit geanta goală?!”. Şi începi să departajezi hrana în funcţie de preferinţe: ce ştii că-ţi place nu o bagi în frigider pentru că o mănânci imediat (altfel se strică şi nu-ţi doreşti), care e aşa-şi-aşa o înghesui în frigider printre caserole mai vechi, iar la care strâmbi din nas o bagi direct în congelator (pentru zilele negre în care îţi întârzie următorul pachet). Bineînţeles, orice pachet conţine prăjituri, murături şi fructe (mere în special, pe care le-ai cules tu cu mânuţa ta toamna trecută). Iar sticla aia pe care o tot cauţi, lipseşte…”Pfff, de aia am uitat! Las că îţi pun tura următoare.”. Dar şi-aşa, cu toate că ai frigiderul full, de multe ori mănânci în oraş.
 Înainte să mergi acasă, mereu trebuie să-ţi aloci 2-3 ore pentru spălatul borcanelor şi caserolelor, că e de porc să le duci câteva sute de km nespălate. Plus că trebuie să o faci pe mama să creadă că ai mâncat tot, că altfel iar îţi bagă textul lacrimogen „eu mă chinui să-ţi fac de mâncare şi tu o laşi până se strică! Sper că nu ai şi aruncat din ea!”. Până la urmă te poţi face şi de râs..dacă e ceva vecină răutăcioasă prin preajmă când ajungi. Toate ca toate, da borcanele îs sfinte. Ălea nu se aruncă pentru nimic în lume. Am în bucătărie o colecţie impresionată, însă mai mereu în drum spre casă, se mai rătăceşte câte unul, iar atunci scandalul e iminent. Nu ştiu cum poate să le ţină aşa bine evidenţa, mai ales că multe îs identice. Eu le încurc şi când îs pline...
Prospect "de post"

5 aprilie 2012

Ratuc-ul nostru cel de toate zilele

            Din ciclul “Bună dimineaţa, cu RATUC îmi trăiesc viaţa”, azi o nouă întâmplare foarte lol-ie din celebrele trolee care brăzdează Clujul pe direcţia Vest-Est şi retur. Faze demne de cascadorii râsului se întâmplă zilnic, dar azi parcă s-a scuturat strada cu proşti exact în mijlocul de transport în comun pe care încep să-l folosesc din ce în ce mai puţin ocazional.
         Ora 16.30. Exact când e mai aglomerat. Şasele slaloma agale prin desişul rutier târându-se cu viteza melcului în marşarier prin centrul metropolei. Când totul părea să între în amorţire (ca niciodată, nimeni nu se agita vorbind la teleiphone), brusc se aude de nicăieri, şi fără nici un preludiu, o voce exploratoare de teenager :
                   Doamnăăă, vă place cu troleul?!
Colegă-sa de bancă, o octogenară gătită de mers la biserică, rămâne pentru câteva secunde mută, neştiind dacă handralăul face mişto de ea sau chiar o chestiona pe bune. Acesta revine:
                        - Noooo da serios acuma: vă place sau nu?!
                   - Daaa…zice tanti uşor nesigură, în timp ce toţi con-pasagerii începură să-şi ciulească urechile la dialog.
                    -  Tare, tare?!
                  Da….no acuma îmi place şi nu prea…ştii cum e…
                    -  Da auziţi,  până unde mergeţi?
                    - Păi….până la… (babăciunea ezită să-i răspundă)
                   - Până în staţie cred că mergeţi, că acolo opreşte troleul!
                    - Da…e o ţară liberă, fiecare merge unde vrea…
                    - Da totuşi, vă spun eu că până în staţie mergeţi! …..Da auziţi, ce religie aveţi?
                    - N-am religie. De fapt e treaba mea!
                    - Da totuşi, ce sunteţi? Că există ortoooocşi, catooolici, pocăiiiţi…
          Exact în momentul ăsta cutia pe roţi ajunge în staţie şi lady în black se dă jos foarte uşurată că a scăpat de un nebun. Mă dau şi eu jos. Dar prin geam încă se mai zăreau feţele zâmbitoare ale călătorilor, contrariaţi şi ei de insolitul schimb de replici dintre generaţii. Adevărul e că tineretul a punctat! Are deja 2-0, de când cu partida de K1 de-acum o  săptămână. 

2 aprilie 2012

Hârtii igienico-artistice


            Sigur ai fost în camera tronului cel puţin o dată în ultimele trei zile, nu? Şi ţi-ai şi expectorat gelatina nazală de câteva zeci de ori numai în primăiarna asta? …Atunci sigur ai întâlnit omniprezenta hârtie igienică roz cu imprimeuri florale, respectiv batistuţele frumos mirositoare a levănţică primăvăratecă! Dacă nu ştii despre ce vorbesc, deja încep să râd numai când mă gândesc la impresionanta-ţi colecţie de brusturi din cămară sau la beşicile din palma mamei când îţi spală mânecile hainelorJ) Acum hai să fim serioşi: care a fost raţiunea de a face dintr-o banală hârtie igienică, pe care o tratezi în general cu spatele, o operă artistică? Chiar atât de tare să te plictiseşti în poziţia şezut încât să iei rola de hârtie şi să-ncepi s-o analizezi asemeni unui critic de artă renascentist? Ca să nu mai vorbim de batistuţele dichisite şi şpreiate gata-gata de ieşit în club! Sunt absolut convins că ăla de le-o inventat a fost cam corigent la logică: îmi vine greu să găsesc un motiv rezonabil pentru care ai parfuma o batistă deoarece, în momentul în care îl dai afară pe Muc cel Mic, teoretic expiri, nu inspiri, astfel încât izul îmbietor al batistei practic nu ar avea cum să pătrundă pe căile respiratorii.
              Daaar, dacă tot e să faci o treabă meseriaşă şi vrei să foloseşti inteligent timpul petrecut în cămăruţa cu cheiţă şi geam mat, propun un model de hârtie ijienică tip Sudoku