Cea mai de preţ însuşire umană nu mi se pare nici deşteptăciunea, nici frumuseţea, nici altceva, ci cuvântul dat. Întregul complex de atribute umane care fac o fiinţă să se individualizeze în faţa notorietăţii altora trebuie să se axeze în jurul valorii cuvântului, a promisiunii de a face sau nu un lucru.
Toată lumea ştie că un angajament, o făgăduinţă între doi oameni valorează mult mai mult decât orice hârtie scrisă. E drept că, în ziua de azi, în contextul ţunamiului birocratic, orice petic de hârtie e foarte important pentru demonstrarea poziţiilor ficăruia, însă o înţelegere mutuală, verbală, trebuie să poată prevala în faţa oricărei ştampile.
Iar dacă tot de afli în treabă să promiţi ceva, ţine-te de cuvânt! Fă pe dracu-n patru şi du la îndeplinire promisiunea. Nu te fă că plouă, nu invoca motive puerile pe care nici chair tu nu le crezi. Gândeşte-te cum te-ai simţii să fi tu în locul ăluia?...ce ţie nu-ţi place, altuia nu face, zice un proverb românesc! Pentru că altă dată nimeni nu o să dea doi bani pe ce spui, chiar dacă esti bine-intenţionat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu