12 aprilie 2012

Comuniunea om-lighioană


     Un’te duci tu mielule?
     La tăiere, porcule!

      Sacrificarea aproape ritualică a urătăniilor cu prilejul unei sărbăutori religioase reprezintă un obicei destul de înrădăcinat în mentalul colectiv românesc. Nicăieri în lumea largă nu mai vezi aşa ceva. Până şi papuaşii din Guineea trag cu arcul numai atunci când le chiorăie maţele de foame, fără să facă asta cu o periodicitate calendaristică bine stabilită.
      Românii nu se simt bine dacă nu fac o porcucidere de Crăciun sau jupuii un mieluţ de Paşti. Bine că nu mai avem în calendar şi alte sărbători mari care trebuiesc musai marcate de vreo asomare tradiţională cu toporu şi cuţitu. Dacă totuşi ar exista aşa ceva, ce-am putea să mai sacrificăm din coteţ? În ordinea firească, ar fi rândul găinei. Da ce să faci cu una? E cam de porc! Nici măcar o curcă nu-ţi ajunge să furajezi toţi boii de musafiri. Minim 10 gallus domestica zic eu c-ar fi cifra corectă dacă nu vrei să te faci de oaie. Mai aştept sugestii…



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu